Semnãtura digitalã

In acelasi timp documentul confirmã si reglementeazã o situatie deja existentã. Si anume existenta consumatorilor care deja consimt la a efectua afaceri on-line si care potrivit noii legi beneficiazã acum de un cadru reglementat si de o protectie adecvatã, echivalentã acelora din mediul hârtiei. Pe de altã parte legea investeste agentiile guvernamentale americane cu autoritatea de a o aplica, de a proteja interesul public si de a transpune misiunile proprii în noua lume electronicã.
 
 

Astãzi, companiile ar putea sa se fereascã sã facã afaceri on-line datoritã incertitudinii legate de valabilitatea contractelor on-line si a modului în care ele pot avea sau nu efect juridic. Legile clasice, asa cum le gasim în cãrti, cer ca documentele contractuale sã fie scrise pe hârtie si semnate cu 'toc-si-cernealã'. Prea adesea, firmele trebuie sa-si înregistreze tranzactiile în maldãre de dosare având ca suport traditionala hârtie, documente pe care trebuie sã le tot schimbe între ele pâna la perfectare pentru semnaturi si para-semnãturi. La începutul unui nou mileniu în care viteza de desfasurare a unei afaceri a crescut considerabil, tehnologia informatiei si comunicatiilor jucând un rol activ, mijloacele operationale trebuie si ele adaptate, iar acel 'du-te-vino' de hârtii în procesele de negociere între firme pot conduce adesea la întârzieri care nu mai pot fi admise. Cu toate cã nu sunt multi aceia care au trecut deja la noile modele operationale, cresterea comertului electronic si profitul ce se întrevede la orizont, ca si primii pasi facuti de firme de tehnologie în securizarea operatiunilor electronice au fãcut absolut necesarã introducerea în legislatia americanã si internationalã a unor reglementãri care sã facã posibila desfãsurarea în bune conditii a afacerilor.
Plecând de la beneficiile incontestabile pe care tehnologia informatiei si comunicatiilor le-a adus afacerilor, consumatorilor si economiei americane, ca si de la o stare de fapt în care actorii si regulile de pe scena economicã internationalã se schimbã continuu iar comertul electronic a prins din ce în ce mai tare, tehnologia luând-o cu mult înaintea legii, guvernul SUA a ratificat la începutul lunii octombrie una dintre legile fundamentale care vor reglementa noile conditii de desfasurare a business-ului. Este vorba de 'Legea privind Semnatura Electronica în Actul de Comert National si Global' care elimina barierele ce stãteau în fata comertului electronic si protejeazã noii consumatori.
Amintim câteva dintre datele statistice privind impactul industriei IT&C asupra economiei americane în ultimii ani, date prezente în comunicatul de presa al administratiei americane cu ocazia adoptarii de cãtre Congres a legii sus-amintite:
- Ultimul raport al Departamentului Comertului din SUA afirmã cã desi industriile IT au o pondere de doar 8,3% din totalul economiei SUA ele au contribuit cu 30 procente la cresterea economicã a SUA, începând cu 1995 si terminând cu 1999;
- Economistii au gasit cã domeniul IT este 'vinovat', într-o proportie de mai mult de jumatate, de accelerarea cresterii productivitatii muncii în SUA: de la 1,4% pe an din 1973 pâna în 1995 la 2,8% pe an din 1995 încoace;
- Domeniul IT este cauza a peste douã treimi din volumul global de investitii din ultimii ani -  numai în perioada 1995-1999 investitiile americane în echipament IT si software s-au dublat, înregistrând un salt de la 243 miliarde la 510 miliarde USD, din aceste valori numai investitiile în soft contorizând o crestere de la 82 miliarde la 149 miliarde USD;
- Beneficiile potentiale ale revolutiei IT stau la baza cresterii productivitatii în toate segmentele economiei americane.
Noul act privind semnatura electronica va facilita depãsirea barierelor ce stau în fata comertului electronic prin afirmarea unor principii fundamentale ce reglementeazã noile raporturi:
- întâietatea hârtiei: Actul prevede cã nici unui contract, semnãturi sau înregistrãri sã nu-i fie contestat efectul legal doar pentru cã este în forma electronicã;
- stabileste neutralitatea tehnologicã: Actul exclude ca, în majoritatea cazurilor, cerintele pentru un anumit tip de tehnologie sã impunã utilizarea acesteia în detrimentul alteia;
- asigurã acuratetea înregistrarilor electronice: Actul prevede ca majoritatea înregistrãrilor si contractelor în format electronic au efect juridic numai dacã sunt într-o formã care este capabila a fi retinutã si reprodusã cu acuratete pentru o referinta ulterioarã de pãrtile interesate.
Noul act privind semnãtura electronicã prevede posibilitatea consumatorului de a alege precum si mijloace de protectie a acestuia.
Pentru a dobândi întreaga putere oferitã de comertul electronic consumatorul american trebuie sã aibã încredere cã beneficiazã de aceeasi protectie când opereazã on-line ca si atunci când opereazã în 'Lumea Hârtiei'.
Pentru aceasta, Legea,
-  conservã protectia consumatorilor. Actul afirmã cu claritate cã prin prevederile sale nu afecteazã cerintele actuale privind protectia consumatorului, altele decât cele ce presupun utilizarea hârtiei. Apoi, legile existente privind protectia consumatorilor - inclusiv cele ce stabilesc continutul, notificarile si expunerile de motive cu caracter juridic ca si prevenirea fraudelor - ramân în vigoare;
- respectã alegerea consumatorului. Actul afirmã în mod clar ca nu cere nici unui consumator sau oricarei alte persoane sã fie de acord sã utilizeze sau sã accepte înregistrãri, semnãturi sau contracte electronice;
- protejeazã consumatorii împotriva confuziilor sau deceptiilor. Actul cere ca numai consumatorii sã consimtã afirmativ la a utiliza notele, înregistrãrile sau contractele electronice. Inainte de consimtamântul acestora, consumatorii trebuie sã fie notificati în legatura cu drepturile pe care le au iar firma trebuie sã se asigure cã acei consumatori vor fi capabili sã acceseze electronic si sã înteleagã informatia care le va fi furnizatã.
Legea ce reglementeazã folosirea semnãturii electronice protejeazã plãtitorii de taxe si prevede mijloacele de aplicare a legii.
Astãzi, guvernul pretinde companiilor cã uneori sã pãstreze sau sã genereze înregistrãri pe hârtie, de cele mai multe ori extrem de voluminoase, înregistrãri care sã le documenteze tranzactiile. Pãstrarea acestor acte este necesarã pentru interesul public pentru cã permit agentiilor guvernamentale sã monitorizeze activitatile si conformitatea cu anumite programe sau legi, sa protejeze plãtitorii de taxe de la risipa, fraudã sau abuz si, totodata sã aplice legea. In multe cazuri, aceleasi scopuri pot fi atinse prin folosirea tehologiilor digitale:
- pãstrarea înregistrarilor electronice. Actul cere ca agentiile sã faciliteze ca majoritatea înregistrãrilor sã fie retinute în format electronic, însã guvernul poate stabili standarde de performantã potrivite pentru asigurarea acuratetei, integritatii, si accesibilitãtii înregistrãrilor retinute în format electronic, pentru a se asigura dacã poate fi determinatã conformitatea cu legea, în scopul de a proteja plãtitorii de taxe iar misiunea agentiilor sã poatã fi îndeplinitã;
- fisarea documentelor electronice: Legea permite guvernului sã stabileascã standardele si formatele electronice utilizate de evidentele guvernamentale.
Noua lege va permite utilizarea tehnologiei în operatiunile de comert B2B (business-to-business) si B2C (business-to-consumer), ceea ce va facilita exploatarea integralã a  avantajelor comertului electronic:
- companiile vor putea sã contracteze on-line pentru a cumpara sau vinde produse sau servicii valorând milioane de dolari;
- companiile vor putea colecta si stoca înregistrãri în legãturã cu tranzactiile efectuate, evidente care pe hârtie odinioarã umpleau adevarate depozite de documente, iar acum sunt stocate pe computere de dimensiunea unui laptop;
-  consumatorii vor avea optiunea de a cumpãra polite de asigurãri, de a obtine o ipotecã sau de a deschide un cont online la o agentie de brokeraj, fãrã a astepta zile întregi pentru ca documentele asternute pe hârtie sã circule prin posta traditionalã între pãrtile implicate.
Surse guvernamentale si majoritatea analistilor americani sunt de acord cã noul cadru legal va facilita primilor beneficiari, firme de servicii financiare, de proprietati ipotecare si guvernul însusi sa nu mai înoate în hârtii, accelerând tranzitia spre procese de tranzactionare prin intermediul computerelor. O astfel de tranzitie (tot tranzitie?!) se estimeazã cã va economisi anual miliarde de dolari din costuri administrative si din eliminarea costurilor anumitor tranzactii online - precum înfiintarea unui cont de comert sau obtinerea unui împrumut personal - prin reducerea duratelor de procesare, astãzi de ordinul zilelor, la doar câteva minute. Comoditatea si viteza cu care se pot face operatiile sunt foarte importante în business-ul de astãzi iar orice nouã facilitate care se dovedeste a fi mai buna nu poate sã nu fie luatã în considerare.
Noul procedeu 'E-signing' la care legea face referire este asteptat a genera o puzderie de tehnologii digitale de semnare electronicã ca alternativã la semnatura traditionalã cu cernealã pe o bucata de hârtie. Aceste noi tehnologii vor include probabil mesaje electronice codificate, stilouri electronice sau amprente digitale (cunoscuta amprentã a degetului mare utilizat al'dat pentru semnatura) iscalind pe panouri electronice sau instantanee ale imaginii fetei sau irisului (amprente biometrice) ale semnatarului. Legea nu favorizeaza nici o tehnologie în detrimentul alteia, deci libertatea de inovare este totala. Iar cea mai puternica, cel putin ca principiu, se va impune. Nucleul celor care deja se afla în business cu tehnologii de securizare a tranzactiilor electronice include companii ca VeriSign, Entrust Technologies, RSA sau Baltimore Technologies. Toate oferã solutii pentru cei ce vor sã-si automatizeze complet business-ul online prin folosirea de mesaje codificate si 'certificate electronice' pentru securizarea tranzactiilor. Toate se bazeazã pe criptarea în cheie publicã, tehnologie inventatã în anii '70, însã neutilizatã pe scarã largã pânã în momentul aparitiei comertului electronic. Aceste sisteme folosesc o combinatie de chei publice si private, sau secvente numerice, pentru a transmite mesaje securizate spre un tert de încredere sau spre autoritãti de certificare. Sistemul nu numai cã asigurã identitatea trimitãtorului dar si certificã integritatea mesajului.
O datã cu ratificarea legii privind semnãtura electronicã firmele de tehnologie se întrec în a gãsi solutii de securizare, folosind ca element unic de identificare fisiere imagine cu amprente biometrice (digitale, retina) sau poze scanate ale semnãturii olografe, însã criptarea numericã, sau utilizarea unor seturi numerice sau chei de criptare cunoscute numai de pãrtile implicate, pentru securizarea punct-la-punct a canalului de comunicatie, va fi probabil prima si cea mai acceptatã tehnologie de 'semnare electronicã' a documentelor electronice.
Cum functioneazã? Sã presupunem cã doriti sã faceti o tranzactie electronicã prin intermediul computerului dvs. conectându-vã la website-ul bãncii la care aveti cont. In momentul conectãrii website-ul bãncii trimite un mic cod spre computerul dvs. ce vã permite sã descãrcati o cheie privatã, sau o secventã numericã unicã, de la o autoritate de certificare (firma tertã) care confirmã bãncii identitatea dvs. si invers. Când veti transmite o cerere cãtre bancã, de initiere a unei tranzactii (sã zicem o plata din contul vostru spre un alt cont), browser-ul va converti form-ul electronic validat într-o altã secventã unicã de numere, criptatã cu aceeasi cheie privatã care va atesta identitatea (echivalentul digital al semnãturii clasice). Folosind o cheie publicã potrivitã pentru a parcurge procesul în sens invers, website-ul bãncii are confirmarea cã mesajul vine de la dvs. si cã nu a fost alterat, deci este valid din punct de vedere legal. Aceasta fãrã ca destinatarului sã-i fie dezvãluitã cheia dvs. privatã si nici dvs. cheia lui privatã. Dacã firmele de certificãre a securitãtii transmisiilor prin Internet, VeriSign, Entrust Technologies si celelalte vor permite, vã veti putea lua cheia cu dvs. si o puteti utiliza pentru a vã conecta de pe alte computere sau chiar de pe alte aparate cum sunt telefoanele celulare Web-enabled.
Existã voci însã care contestã infailibilitatea acestei metode, deoarece atât timp cât procesul de 'semnare electronicã' se petrece în spatele ecranelor, semnãtura voastrã digitalã ar putea sã rãmânã agãtatã în cyberspatiu la îndemâna oricui vrea sã comitã o fraudã, sau chiar la îndemâna unor acte involuntare ale altora, sã zicem copiii vostri, pentru cã veti putea avea surpriza la un moment dat sã vã treziti cu casa ipotecatã sau fãrã bani în cont. De aceea 'vizionarii' se gândesc deja la tehnologii care sã producã o amprentare unicã, personalã (gen amprenta digitalã, sau biometrica), care sã ateste direct în momentul initierii unei tranzactii identitatea sigurã a persoanei. Mai trebuie spus cã noua lege oferã cadrul de manifestare pentru noile modele de desfãsurare a business-ului si nu obligã pe nimeni la o atare tranzitie. Tranzitia tuturora se va face natural, pe mãsurã ce avantajele vor fi evidente si securitatea procedeelor va fi asiguratã. Insã între timp lucrurile se miscã. Bryan Keene, analist la Prudential Securities, estimeazã cã autentificarea prin semnãturi digitale va caracteriza 80% din numãrul total de tranzactii financiare în urmãtorii cinci ani. In prezent mai bine de 40 de state au recunoscut în mod oficial unele forme de semnãturi electronice, înainte ca americanii sã fi adoptat legea amintitã.
Si în România sperãm ca lucrurile sã se miste. Am publicat deja si noi un proiect al legii române privind semnãtura electronicã care asteaptã a fi votat. Si, sã nu uitãm cã tranzitie la noi înseamnã, pe lângã tranzitia la economia de piatã,  si tranzitia cãtre noile modele de desfãsurare a afacerilor, dacã vrem în cele din urmã sã ne aliniem la Occident, atât în ceea ce priveste regulile dar si dezvoltarea economicã si bunãstarea pe care cu totii ne-o dorim cât mai curând.
 

Acest articol este preluat cu acordul Libipress.Toate drepturile rezervate Libripress.